Ce sunt?

Un nou capitol,o noua fila carora le ramane aceasi protagonista.E o alta drama prin care e nevoita sa treaca.Drumul de la inocenta la maturitate e lung si are multe obstacole.S-au intamplat multe,amintirile si regretele din viata ei si astazi raman prezente,nu au cum sa dispara pentru ca fac parte din ea.Exista o perioada in viata ei cand totul i se parea minunat si avea impresia ca nimic nu o poate rani,dar asa este perioada copilariei,cand esti inocent si naiv.Timpul insa a trecut peste ea si i-a adus majore schimbari.Ce privea odata cu ochii de copil astazi raman doar amintiri care dor.Prin aceasi ochii astazi priveste femeia,fostul copil de altadata ucis fara mila de catre realitate.Ea nu poate privi cu aceasi naivitate lucrurile,a invatat pe propria piele ca orice azi iti zambeste maine poate sa te distruga,nu a avut de ales a trebuit sa invete sa fie puternica.Regreta ca nu mai poate fi inca odata copilul acela cu pofta de viata,fara griji si care mereu radia de fericire.E singura,e pustie,o macina gandurile.Nu poate gasi raspunsul la intrebarea Ce sunt defapt? inca cauta raspunsul.Oare il va gasi?Cine poate sa il dea?Cine stie,poate nu va afla niciodata insa nu poate sa ascunda ceea ce simte si anume: simte ca locul ei in aceasta lume nu ii apartine...


Ce sunt oare?
Sunt un cer senin in miez de vara…
Picaturile de ploaie pe frunzele unui copac,
Un trandafir cu spini,
Un cuvant risipit in vant,
O pasare plutind in aer,
Un tablou abstract monocromat…
Sau sunt…
Un om,o fiinta vie?

Sunt un copil captiv intr-un trup de femeie
Cu un suflet inocent
Cu un suflet neincapator intr-un trup atat de firav si mic
Un copil cu pofta de viata,ce ar vrea sa se mai bucure o clipa de aceasta viata
Insa realitatea e cu totul alta
Aceasta realitate ce i-a ucis totul incat azi moare si el…
Si nu mai ramane decat ea…femeia
Care cunoaste realitatea,care nu e naiva ca si copilul din ea
Care stie ca sunt multe vise dragi,
Dar ca doar putine din ele se implinesc.
Ea e altfel…e pustie
E doar umbra unui zambet
Si cam atat…
Stie prea multe despre realitate si asta o doare
Stie ca acum sa zboare e interzis
Si ca numai ii este permis in paradis
Spera doar ca cineva sa ii alunge singuratatea
Sa ii mangaie chipul…
Viseaza in tacere,se simte abandonata in tristete
Ar vrea sa mai zboare,sa mai zambeasca,sa mai traiasca
Si ii este atat de dor de copilul care a fost odata
Acum e un suflet singur ce nu mai reflecta nimic
Azi ea nu mai simte nimic…caci
A adormit!